Se spune ca locurile pe care le vizitezi te reprezinta.
Probabil ca nu in totalitate, dar cele mai multe formeaza in tine un tipar
anume de care nu mai poti scapa. Au un aer aparte de care te indragostesti
iremediabil, fara cale de intoarcere si realizezi ca iti place.
Mi-a fost dat sa vad multe locuri din Romania, iar pentru
fiecare am un sentiment special, dar pentru Maramures am simtit ceva mult mai
puternic, m-am simtit ca acasa.
In ciuda drumului de 12 ore (cu opriri si putin somn pentru
sofer), atunci cand am coborat din masina am respirat adanc aerul curat de
munte, am gustat din linistea profunda a locului.
Am stat aproape o saptamana intr-o localitate de langa
Sighetul Marmatiei (Valea Stejarului), un loc ce m-a cucerit definitiv prin
frumusetea simplitatii. Drumul pana acolo nu este anevoios, in pofida impresiei
de moment care te duce cu gandul la un drum clasic de tara. Se poate intra
lejer cu orice tip de masina, insa nu este asfaltat pe intreaga portiune (pe
primul si ultimul kilometru nu exista asfalt). Acesta merge aproximativ paralel
cu raul Iza.
Orasul l-am regasit la fel de linistit si dupa 10 ani. Putin
mai dezvoltat decat mi-l aminteam, cu multe hipermarketuri si magazine modere,
case noi, treceri de pietoni si cafenele.
Manastirea de la Barsana imi ramasese intiparita in minte
prin spatiul mare de care dispune, florile din gradina si de la chiliile
maicutelor. Este un loc perfect pentru a te reculege, a spune o rugaciune in
liniste sau a te plimba intr-o dupa-amiaza calma de duminica.
Desigur, nu a lipsit nici vizita la biserica in dimineata de
duminica. Imbracati traditional, ceva nou pentru mine, am luat parte la slujba
oficiata in Biserica de lemn Cuvioasa Paraschiva, “gatita” in stil
maramuresenesc. Caldura din vocea preotului si atmosfera in care s-a desfasurat
totul m-au facut sa realizez ca mersul la biserica, in aceasta zona, este o
placere.
Cu siguranta voi reveni in Maramures, o zona a tarii ce ar
trebui promovata din plin, inarcata de traditie si credinta, peste care au fost
presarate minunile lui Dumnezeu, oameni muncitori, sinceri, simpli si
extraordinari, gazde minunate ce te fac sa uiti de cei 555 km fata de
Bucuresti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu