Voi, toti cei care...

Parca mai ieri incepeam anul I de facultate. Patrundeam intr-o poveste noua despre care nu stiam absolut nimic. Eram timizi si nestiutori in fata a ceea ce avea sa se intample, dar eram plini de curaj si dorinta. Parca mai ieri eram alte personae, aveam alte interese si pasiuni.

Vremurile se schimba, anii trec, iar noi cresteam. Unde ma vedeam acum doi ani? In niciun caz aici si in niciun caz cu un om genial langa mine care sa ma iubeasca si pe care sa il iubesc in nestire.

Mai ales, nu imi imaginam ca acele persoane pe care le credeam inabordabile si incredibile imi vor deveni cei mai buni prieteni. Dar ma gandesc mai ales la tine. Acela care m-ai innebunit inca din primele zile ale maturitatii si la care am renuntat foarte greu (daca se poate numi renuntare. Am invatat sa traiesc fara sa ma gandesc zilnic la tine, dar nu am renuntat).

Ceea ce mi se pare extrem de ciudat in toata povestea este ca tu mi-ai facut cunostinta cu omul pe care il iubesc astazi. Tu m-ai schimbat si m-ai facut sa iubesc viata si dreptatea. M-ai invatat sa privesc peste orice problema si sa rad in orice situatie. Am tinut aproape de tine si am invatat sa traiesc. Si mai ales cum sa trec peste dezamagiri. Tu mi-ai aratat asta prin experienta. Ma legam de orice moment pe care il aveam impreuna si faceam din asta o amintire unica. Toate au ramas acolo, ascunse adanc in suflet si zambesc melancolic de fiecare data cand le scot din sertar.

La inceput imi doream ca tu sa ramai in viata mea in orice fel, forma, mod. Acum realizez cat sunt de norocoasa si cred din ce in ce mai tare ca Dumnezeu imi da cate putin in fiecare zi. Totul este atat de bine acum si nu as schimba asta pentru nimic.

Te am pe tine, il am pe el si am toti prietenii la care nu speram. M-am schimbat in bine si am renuntat la lucruri ce imi facea rau. Am plans cu voi si m-am ridicat. In continuare sper la o zi de maine mai buna, dar stiu ca o voi avea pentru ca sunteti toti aici. Si cel mai important, toti ma acceptati cu bune si rele.

Pana la urma, despre asta este vorba. Despre asta este familia. O sa accept faptul ca in viata ta exista cineva care iti pune zambetul pe buze in fiecare dimineata, iar langa mine este omul care imi da speranta ca totul va fi bine si pentru care as face orice.

Ce ciudat, toate visele devin realitate. Am tinut pasul cu timpul si imi dau seama zilnic cat de norocoasa sunt. Tot ce imi doream, incep sa primesc.

Aiurea, chiar imi place.