Hai sa nu ne mai gandim la trecut. La despartiri, la dezamagiri, la esecuri. Sa luam partea buna din orice. Gandeste-te prin cate am trecut. Daca cedam atunci, acum eram istorie. Deschide ochii si priveste inainte. E o aventura.
Asa cum a fost mereu. Asa cum am fost si noi.
E prea tarziu sa consolidam ce am daramat. Nu a fost cladit cum trebuie de la inceput. Daca ai veni la usa mea intr-o noapte, rugandu-ma sa te iert, as face-o?! Nu cred. Si cred ca nici tu. Aventurile suntem noi. Noi le creem si noi le distrugem. Prin simple vise.
Am visat prea departe, am incercat sa trecem repede peste tot, dar viata merge mai incet, in slow-motion, nu ca noi. Noi suntem un uragan ce se separa in doua, dupa care distruge totul in cale, sfarsind prin a fi la randul lor distruse. Raman fara forta, nu mai au sursa de alimentare.
Tu ma alimentai. Erai bateria mea interminabila. Nu aveam nevoie de alta.
Cred ca e timpul sa ma obisnuiesc si fara "marca" ta in viata mea, dar mereu va aparea alta. Mereu voi gasi resurse sa trec peste tot. Stii de ce? Petru ca viata mea nu se rezuma la tine. Si nu se opreste la "noi". Merge inainte chiar daca vrem sau nu. Aventura mea nu se opreste aici. Se regenereaza. Se reinventeaza. Eu ma reinventez. Oftica-te. Nu ai fost "the one".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu