Sunt in tren si imi tremura pixul pe hartie. La propriu. Azi
sunt pasare calatoare.
“Hai la mine!” mi-a fost de ajuns incat sa iau primul tren
spre Ramnicu Sarat. Imi era dor de duca. Trecuse cam mult timp.
Ce imi place cel mai mult la calatoria cu trenul este ca
poti privi, din ultimul vagon, sinele care se pierd in urma, asemenea unui drum
vechi si uitat de lume, care dispare sub rotile grabite ale unei calesti.
Reprezinta chiar drumul vietii, as putea spune. Mergi grabit prin ea, nu iei in
seama frumusetile din stanga si din dreapta, le privesti in ansamblu, gandindu-te
numai la destinatie. Ai impresia ca locul in care urmeaza sa ajungi
intruchipeaza perfectiunea si vei fi fericit, dar daca nu te bucuri de
calatorie, rezultatul este egal cu zero.
Calatoria este cea mai frumoasa parte a unei aventuri.
Aceasta este o aventura pe care am acceptat-o fericita,
aventura mea catre ceea ce imi doresc, catre ceea ce mi-am dorit sa fac. Visul
pe care il am nu este usor de atins, dar ma bucur de ceea ce vad langa mine, de
persoanele care imi sunt aproae si care ma insotesc. Sunt convinsa ca la final
voi aplauda si voi zambi cu gura pana la urechi, fericita de rezultat, de
experienta acumulata si de munca depusa. De fiecare os rupt in cazatura catre
esec si de fiecare cicatrice din suflet, cauzata de dezamagiri.
Drumul meu, este drumul meu. Fiecare fapta face parte din
el.
25.08.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu