Nu a mai ramas nimic de zis

Cateodata stau si ma gandesc ce s-ar intampla daca as spune tot ce am pe suflet...Oare cum s-ar schimba viata mea?! Ma intreb oare cine imi vor fi atunci adevaratii prieteni.
Sincer, chiar nu stiu in cine sa mai am incredere in ziua de astazi. Astazi esti cineva pentru o persoana, maine te judeca pe la spate. Dar, daca ar fi sa o spun pe bune, nu cred ca este cineva in lumea asta intreaga care sa nu te barfeasca macar o data.
"Fa o fapta buna si nimeni nu te va baga in seama. Greseste si toti vor fi cu ochii pe tine". Mare dreptate a avut cel care a zis aceasta fraza.
Da. Mi-e frica. Recunosc ca mi-e frica sa spun ceea ce gandesc pe bune. Recunosc ca imi este teama sa arat cine sunt cu adevarat. Si nu cred ca voi avea vreodata curaj.
Cu vreo sase luni in urma am cunoscut o fata. Okay. Nimic deosebit pana aici. Faza e ca am avut incredere in ea. Am avut incredere sa ii spun totul. Sa ii spun cine sunt cu adevarat fara sa ezit. Un prieten adevarat m-ar fi sprijinit. M-ar fi sfatuit. M-ar fi acceptat. Nu m-ar fi parasit.
Se castiga greu increderea, dar se pierde mult mai usor. E nevoie de un singur gest, un singur pas gresit si in ochii lor vei fi total altcineva.
Recunosc, imi este dor de ea. Ma gandesc des la ea. Nu zic nu, dar nu as mai face aceeasi gresala a doua oara.
Dar atunci cand nu mai ai nimic de spus... tacerea ii ia locul. Si doare mai tare decat orice vorba grea.