11 sept. 2016

Cand am plecat...

S-a intamplat in urma cu ceva timp, dar amintirile sunt inca vii pentru ca inca te mai iubesc si sper sa ne reintalnim candva.
Nu am nevoie de mult timp de gandire sa iti spun cum ne-am cunoscut sau cum ai devenit totul pentru mine. Eram si sunt cea mai fericita in prezenta ta, emani o caldura si un optimism iesit din comun. Imi amintesc perfect tot ce am trait impreuna, le-as retrai de o mie de ori, numai cu tine.
Ai inceput un foc in interiorul meu. Un foc ce nu poate fi stins. Mult timp a fost alimentat si de prezenta ta. Dar ai disparut si ai lasat un gol imens. A fost singurul foc care a ars in interiorul meu.
Atunci cand am plecat nu mi-ai spus sa raman, nu mi-ai spus ca iti pare rau, ca te vei schimba. Ai tacut, m-ai lasat sa plec, aproape ca mi-ai tinut usa deschisa pana am disparut.

Uneori stau si ma intreb: Te-am meritat?